În terapie, hipnoza este înțeleasă în general ca o stare de atenție focalizată, cu mai puțină tragere din partea distragerilor concurente. Mulți oameni cunosc forme mai blânde ale acestei stări din viața de zi cu zi: când se absorb într-o carte, când pierd noțiunea unei părți din drum pentru că mintea le-a rătăcit, sau când se implică profund în muzică ori imaginație. În terapie, această stare focalizată este folosită intenționat și cu consimțământ.
Hipnoterapia ericksoniană este adesea mai indirectă, mai flexibilă și mai individualizată decât versiunile dramatice pe care și le imaginează oamenii. În loc să încerce să domine clientul, folosește adesea sugestii blânde, povești, metafore, ritm și ceea ce persoana aduce deja. Tonul este de regulă colaborativ, nu autoritar. Scopul nu este să preia mintea, ci să ajute persoana să își folosească atenția diferit.
Unii oameni apreciază abordarea ericksoniană pentru că o simt mai puțin forțată și mai puțin confruntativă decât metodele foarte directe. Alții preferă o structură mai explicită. Niciuna dintre preferințe nu este greșită. Potrivirea depinde de persoană, de problemă și de relația de lucru.
- Hipnoza terapeutică folosește atenția focalizată cu consimțământ.
- Munca ericksoniană este adesea indirectă, flexibilă și individualizată.
- Nu este control mental, magie, somn sau pierderea voinței libere.
- Un terapeut bun lasă loc pentru alegere, întrebări și ritm.